IXAZOMIB(NINLARO)

 

Denumirea comercială a medicamentului 

ninlaro 2,3 mg capsule  fiecare capsulă conţine 2,3 mg ixazomib

ninlaro 3 mg capsule fiecare capsulă conţine 3 mg ixazomib

ninlaro 4 mg capsule fiecare capsulă conţine 4 mg ixazomib 

Indicatie terapeutica

Mielomul multiplu (MM)

Ixazomib, în asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă, este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu care au urmat cel puţin un tratament anterior.

Mecanism de actiune

Citratul de ixazomib, un precursor medicamentos, este o substanţă care hidrolizează rapid în condiţii fiziologice la forma sa biologic activă, ixazomib.   Ixazomib este un inhibitor proteazomal oral, extrem de selectiv şi reversibil. Ixazomib se leagă preferenţial şi inhibă activitatea de tip chimotripsină a subunităţii beta 5 a proteazomului 20S.   Ixazomib a indus apoptoza mai multor tipuri de celule tumorale in vitro. Ixazomib a demonstrat citotoxicitate in vitro faţă de celulele mielomului provenite de la pacienţii care au prezentat recidivă după mai multe tratamente anterioare care au inclus bortezomib, lenalidomidă şi dexametazonă. Asocierea dintre ixazomib şi lenalidomidă a demonstrat efecte citotoxice sinergice în mai multe linii celulare de mielom. In vitro, ixazomib a afectat tipurile de celule aflate în micromediul măduvei osoase, incluzând celule endoteliale vasculare, osteoclaste şi osteoblaste.

Doze şi mod de administrare 

Doza iniţială recomandată de ixazomib este 4 mg, administrată pe cale orală o dată pe săptămână, în Zilele 1, 8 şi 15 ale unui ciclu de tratament de 28 de zile.  

Doza iniţială recomandată de lenalidomidă este 25 mg, administrată zilnic în Zilele 1-21 ale unui ciclu de tratament de 28 de zile.  

Doza iniţială recomandată de dexametazonă este 40 mg, administrată în Zilele 1, 8, 15 şi 22 ale unui ciclu de tratament de 28 de zile.

Mod de administrare  Ixazomib este utilizat pentru administrare orală.  Iixazomib trebuie administrat la aproximativ aceeaşi oră în Zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament, cu cel puţin o oră înainte sau cu cel puţin 2 ore după masă. Capsula trebuie înghiţită întreagă, cu apă. Nu trebuie spartă, mestecată sau desfăcută.

Insuficienţă hepatică  Nu este necesară ajustarea dozei de ixazomib la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (bilirubina totală ≤ limita superioară a valorilor normale (LSVN) şi aspartataminotransferaza (AST) > LSVN sau bilirubina totală > 1-1,5 x LSVN şi orice valoare a AST).

Se recomandă administrarea dozei reduse de 3 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (bilirubina totală > 1,5-3 x LSVN) sau severă (bilirubina totală > 3 x LSVN). 

Insuficienţă renală  Nu este necesară ajustarea dozei de ixazomib la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/minut). Se recomandă administrarea dozei reduse de 3 mg la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/minut) sau cu boală renală în stadiu terminal (BRST) care necesită dializă. ixazomib nu este dializabil; prin urmare, poate fi administrat fără a se ţine seama de momentul dializei.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

 Trombocitopenie  A fost raportată trombocitopenia în asociere cu ixazomib, cea mai mică valoare a numărului de trombocite fiind atinsă de regulă între Zilele 14-21 ale fiecărui ciclu de 28 de zile, iar revenirea la valorile iniţiale având loc până la începutul următorului ciclu.

Toxicităţi gastro-intestinale  Au fost raportate diaree, constipaţie, greaţă şi vărsături în asociere cu ixazomib, care ocazional necesită utilizarea de medicamente antiemetice şi antidiareice şi tratament de susţinere. Doza trebuie ajustată pentru simptome severe (gradul 3-4).

Neuropatie periferică  A fost raportată neuropatie periferică în asociere cu ixazomib. Pacientul trebuie monitorizat pentru depistarea simptomelor de neuropatie periferică. Pacienții care prezintă neuropatie periferică nou instalată sau care se agravează pot necesita modificarea dozei. 

Edem periferic  A fost raportat edem periferic în asociere cu ixazomib. Pacientul trebuie evaluat pentru depistarea cauzelor subiacente și, dacă este necesar, trebuie să i se asigure asistență medicală de susținere. Doza de dexametazonă trebuie ajustată conform informațiilor de prescriere aferente acesteia sau ixazomib pentru simptome de gradul 3 sau 4.

Reacții cutanate  A fost raportată erupție cutanată în asociere cu ixazomib. Erupția cutanată trebuie tratată prin măsuri de susținere sau prin modificarea dozei, dacă este de gradul 2 sau mai mare. De asemenea, a fost raportat sindrom Stevens-Johnson în asociere cu ixazomib. Dacă apare sindromul Stevens-Johnson, administrarea de ixazomib trebuie oprită.

Microangiopatie trombotică Au fost raportate cazuri de microangiopatie trombotică (MAT), inclusiv de purpură trombocitopenică trombotică (PTT), la pacienții cărora li s-a administrat ixazomib. Dacă există suspiciunea unui astfel de diagnostic, administrarea de ixazomib trebuie oprită, iar pacienții trebuie evaluați pentru depistarea unei posibile MAT.

Hepatotoxicitate  Au fost raportate mai puțin frecvent leziuni hepatice induse de medicament, leziuni hepatocelulare, steatoză hepatică, hepatită colestatică și hepatotoxicitate în asociere cu ixazomib.

Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă  Sindromul de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) a apărut la pacienţi cărora li s-a administrat ixazomib. SEPR este o tulburare neurologică rară, reversibilă, care se poate manifesta prin convulsii, hipertensiune arterială, cefalee, conştienţă modificată şi tulburări de vedere. Pentru confirmarea diagnosticului se utilizează o metodă de imagistică cerebrală, preferabil imagistică prin rezonanţă magnetică. La pacienţii la care apare SEPR, tratamentul cu ixazomib trebuie întrerupt.

Reacţiile adverse

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (≥ 20%) au fost diaree (47% faţă de 38%), trombocitopenie (41% faţă de 24%), neutropenie (37% față de 36%), constipaţie (31% faţă de 24%), infecție la nivelul tractului respirator superior (28% față de 24%), neuropatie periferică (28% faţă de 22%), greaţă (28% faţă de 20%), dorsalgie (25% față de 21%), erupție cutanată tranzitorie (25% față de 15%), edem periferic (24% faţă de 19%), vărsături (23% faţă de 12%) şi bronșită (20% față de 15%).

21 09 2023