Autori: Dr. Plesan Constantin, Dr Plesan Dragos Mihai/Data 21 05 2026
[sta_anchor id=”cap1″ /]
CANCERUL PULMONAR CU CELULE MICI(SCLC)
GENERALITATI
Cancerul pulmonar cu celule mici(SCLC) isi are originea in precursorii celulelor neuroendocrine si se caracterizeaza printr-o crestere rapida, o rata mare de raspuns atat la chimioterapie cat si la radioterapie si aparitia rezistentei la tratament la pacientii cu boala metastatica.
In tarile din Vest incidenta SCLC a scazut la 13 %.
Toti pacientii au un istoric de fumator.
In plus descrierea tumorilor neuroendocrine cu celule mari in 1990, care anterior erau incluse in SCLC, a contribuit la scaderea incidentei SCLC. Intreruperea fumatului reduce cu aproape 50%, nu numai riscul aparitiei SCLC dar si riscul de deces al pacientilor cu SCLC localizat.
Numai 1/3 din pacienti sunt diagnosticati cu boala localizata unde scopul tratamentului este vindecarea.
Datorita evolutiei naturale agresive screeningul prin metode imagistice este improbabil sa reduca mortalitatea si prevenirea fumatului ramine interventia primara si cea mai importanta de a reduce mortalitatea.
Tumorile neuroendocrine reprezinta aproximativ 20% din tumorile plaminului si majoritatea(14%) sunt cancere pulmonare cu celule mici(SCLC).
SCLC se caracterizează printr-un timp de dublare rapid, fractie de crestere mare si dezvoltarea timpurie a metastazelor generalizate.
Majoritatea pacientilor cu SCLC se prezinta cu metastaze hematogene. Aproximativ o treime se prezinta cu boala limitata la torace.
SCLC este extrem de sensibil la chimioterapia si radioterapia initiala.
Cu toate acestea, majoritatea pacientilor in cele din urma mor prin boala recurenta.
La pacientii cu SCLC in stadiu limitat, scopul tratamentului este de a vindeca cu ajutorul chimioterapiei si radioterapiei toracice.
La pacientii cu boală în stadiu extensiv, chimioterapia singura poate ameliora simptomele si prelungeste supravietuirea la majoritatea pacientilor; cu toate acestea, supravietuirea pe termen lung este rară.
Chirurgia este adecvată numai pentru putini pacienti (2% -5%).
Renuntarea la fumat ar trebui să fie promovată la pacientii cu SCLC si alte carcinoame neuroendocrine de grad înalt.
Pacienii cu SCLC care continua sa fumeze au o toxicitate crescuta în timpul tratamentului si o supravietuire mai scurtă.[sta_anchor id=”cap3″ /]
SCREENING
In prezent nu este disponibil un test screening eficient.
CT spiral low dose ar scade mortalitatea prin cancer pulmonar dar numai in caz de NSCLC nu si in cazurile de SCLC.
Boala este de obicei diagnosticata atunci cand pacientii prezintă simptome caracteristice bolii in stadiu avansat.
MANIFESTARI CLINICE
Boala tipic se prezinta cu simptome cu aparitie recenta, cu 8-12 saptamani inaintea prezentarii la medic.
SCLC deobicei este localizat central si poate determina iritatia sau obstructia cailor aeriene majore.
Simptomele frecvente sunt tusea, dispneeea si hemoptizia.
Cancerul scuamos se prezinta si el cu localizare centrala dar frecvent prezinta excavatie centrala.
SCLC creste rapid si metastazeaza in ganglionii limfatici mediastinali si pacientii se pot prezinta cu tumori intratoracice foarte mari iar diferentierea tumorii primare de metastazele ganglionare este imposibila.
Frecvent pacientii prezinta simptome de boala metastatica generalizata, cum ar fi pierderea in greutate, debilitate, dureri osoase si afectare neurologică.
Presiunea pe structurile mediastinale pot determina simptome variate:
- sindrom de vena cava superioara
- raguseala prin compresiunea nervului laringeal recurent
- paralizia hemidiafragmului datorita compresiunii nervului frenic
- disfagie datorita compresiunii esofagiene
- stridor datorita compresiunii cailor aeriene superioare
Manifestarile neurologice se pot datora metastazelor cerebrale sau compresiunii maduvei spinarii:
- cefalee
- perturbarea vederii
- fotofobie
- greturi, varsaturi
- confuzie
- simptome de localizare: scaderea fortei musculare in membrele inferioare
Sindroame paraneoplazice
1.Secretie inadecvata de ADH (15%). Celulele SCLC uneori produc hormoni polipeptidici, incluzand vasopresină (hormon antidiuretic [ADH]) si adrenocorticotrop hormon (ACTH), care determina hiponatremie de malignitate (de exemplu, sindromul de secretie inadecvată de ADH [SIADH]) si sindromul Cushing.
Tratamentul cancerului si/sau terapia de sustinere pot de asemenea determina hiponatremie(cisplatin, opiacee).
Tratamentul pentru SIADH include restrictia de lichide(care este dificila pentru pacienti, din cauza cresterii senzatiei de sete), demeclocycline sau inhibitori ai receptorului vasopresinei(de exemplu conivaptan, tolvaptan).
Nivelurile de ADH si hiponatremia se îmbunătătesc, în general, după un tratament cu succes al SCLC.
2.Secretie ectopica de ACTH(2-5%)
3.Sindrom miastenic Eaton Lambert(3%) Pacientii cu sindromul Lambert-Eaton se prezinta cu slăbiciune in membrele proximale, care este cauzată de anticorpi îndreptati impotriva canalelor de calciu.
4.Degenerare cerebelara subacuta [sta_anchor id=”cap2″ /]
5.Neuropatie senzitiva subacuta si encefalomielita paraneoplazica sunt cauzate de producerea unui anticorp(Anti-Hu) care reactionează încrucisat cu ambele antigene, cel al SCLC si proteinele de legare ale ARN neuronal uman care determina deficite neurologice multiple.
6.Encefalopatie limbica
ANATOMIE PATOLOGICA
Carcinomul pulmonar cu celule mici (SCLC) reprezintă aproximativ 15% din toate carcinoamele bronhogenice.
SCLC prezintă o corelație puternică cu fumatul de țigară și este extrem de rar la persoanele care nu au fumat niciodată.
Carcinoamele cu celule mici sunt, de asemenea, raportate cu o frecvență crescândă la pacienții tratați cu inhibitori ai tirozin kinazei.
Studiile moleculare au identificat o serie de anomalii în SCLC, inclusiv în special deleții în cromozomul 3p.
Caracteristicile patologice generale ale SCLC nu s-au schimbat.
SCLC-urile sunt heterogene.
Este o tumora slab diferentiata care este catalogata ca un carcinom neuroendocrin high-grade.
Pina la 30% din autopsiile efectuate la pacientii decedati cu SCLC evidentiaza zone de diferentiere NSCLC.
Desi 95% din carcinoamele cu celule mici pot apare in plamin, ele pot apare si in sedii extrapulmonare precum nazofaringe, tractul G-I, tractul genitourinar.
Aproape toate SCLC sunt imunoreactive pentru keratina, antigenul epitelial de membrana(EMA) si TTF-1(factorul de transcriptie tiroidian).
De asemenea majoritatea SCLC se coloreaza pozitiv pentru markerii de diferentiere neuroendocrina: synaptofizina, neuron specific enolaza, molecula de adeziune neurala (NCAM).
Aproximativ 5% din cazurile de SCLC pot fi, de asemenea, combinate cu elemente cu celule non-mici, cum ar fi carcinomul scuamos sau adenocarcinomul, și totuși răspund cel puțin inițial la terapia direcționată către carcinomul cu celule mici.
Pentru ca tumorile să fie considerate carcinom combinat cu celule mici și mari LCNEC (sau carcinom neuroendocrin cu celule mari), cel puțin 10% din tumoră ar trebui să fie compusă din celule mari.
Clasificarea OMS din 2015 recunoaște două tipuri de SCLC:
- SCLC și
- SCLC combinat.
SCLC combinat constă atât din histologie SCLC cat și histologie NSCLC (celule scuamoase, adenocarcinom, carcinom fusiform/pleomorf și/sau cu celule mari).
Studiile au arătat că pacienții cu NSCLC poate suferi transformarea în SCLC după tratamentul cu inhibitori tirozin kinazici ai receptorului factorului de creștere epidermic (EGFR) sau inhibitori ai punctelor de control imun.
Imunohistochimia este utilă pentru diagnosticarea SCLC în probe limitate și diferențierea SCLC de NSCLC sau alte tumori neuroendocrine.
Aproape toate SCLC sunt imunoreactive pentru citokeratină (AE1/Ae3, CAM5.2);
85%-90% dintre SCLC sunt pozitive pentru factorul de transcripție-1 tiroidian(TTF-1).
Napsina A este un marker al adenocarcinomului și p40 (sau p63) este un marker al carcinomului cu celule scuamoase.
Napsina A și p40 (sau p63) sunt în general negative în SCLC și, prin urmare, utile pentru a distinge SCLC de NSCLC slab diferențiat și SCLC combinat.
Este important să distingem SCLC de alte tumori neuroendocrine, în special carcinoidul tipic și atipic, deoarece tratamentul diferă pentru aceste tumori.[sta_anchor id=”cap6″ /]
Majoritatea SCLC-urilor se colorează, de asemenea, pozitiv pentru markeri ai diferențierii neuroendocrine, incluzand proteina 1 asociata cu insulinomul(INSM1), cromogranina A, enolaza specifică neuronului, moleculă de adeziune a celulei neuronale (NCAM; CD56) și sinaptofizina.
Imunocolorarea Ki-67 este utila pentru distingerea SCLC de tumorile carcinoide in special in probele mici cu necroza.
Indexul proliferativ Ki 67 in SCLC este tipic intre 50%-100%.(normal < 20%)
STADIALIZARE
Stadializarea în carcinomul cu celule mici are ca scop identificarea pacientilor cu boala limitata, care beneficiaza de tratamentul local cu radioterapie plus chimioterapie si au un prognostic mai bun decat cei cu boala extensive, care au un prognostic prost si se trateaza numai cu chimioterapie.
În afara stadiului, factori prognostici importanti sunt statusul de performanta si scaderea ponderala în ultimele 3-6 luni.
În abordarea combinată pentru SCLC, SCLC stadiu limitat(30-40%) este definit ca stadiul I-III (orice T, orice N, M0), care poate fi tratat în condiții de siguranță cu radioterapie definitivă, cu excepția T3-4 prin noduli pulmonari multipli care sunt prea extinse sau au volum tumoral/ganglionar prea mare, să poata fi cuprins într-un plan de radioterapie tolerabil.
SCLC stadiu extensiv (50%-60%) este definit ca stadiul IV (oriceT, orice N, M1a/b) sau T3-4 prin noduli pulmonari multipli care sunt prea extinsi sau volum tumoral/ganglionar care este prea mare să fie cuprins într-un plan de radioterapie tolerabil.
Stadializarea VALSG (Veteran’s Administration Lung Study Group) clasifica pacientii cu carcinom cu celule mici în doua grupe:
1).Boala limitata(30%-40%) este boala limitată la hemitoracele ipsilateral, care poate fi cuprins în condiții de siguranță într-un câmp de radioterapie.
Supravietuirea acestor pacienti tratati prin radioterapie si chimioterapie este de 18% la 5 ani, iar supravietuirea medie este de 16 luni.
In acest grup exista un subset de pacienti cu boala „foarte” limitata fara extensie la ganglionii mediastinali(T1-T2). Acesti pacienti beneficiaza de tratament chirurgical si daca rezectia a fost completa, supravietuirea la 5 ani a fost de 50-60%.
2).Boala extinsa (50-60%) cuprinde toti pacientii cu stadiul IV( orice T, orice N, M1 a/b) sau T3-4 prin noduli pulmonari multipli sau volum tumoral mare ce nu se incadreaza intr-un plan tolerabil de radioterapie. Reprezinta 60-70% din toti pacientii.
Boala stadiu extins este boala dincolo de hemitoracele ipsilateral, incluzand efuziunea pleurala sau pericardica maligna sau metastaze hematogene.
Deoarece majoritatea literaturii de specialitate privind SCLC clasifică pacienți, pe baza definiției VALSG de stadiu limitat sau boala stadiu extins, aceste definiții sunt adesea folosite pentru luarea deciziilor clinice.
Totusi sistemul TNM este util pentru selectarea pacienților cu boala T1-2, N0 care sunt eligibili pentru chirurgie si pentru planificarea tratamentului cu radiații.
Toți pacienții cu SCLC chiar și cei cu stadiu limitat radiographic (prin definiția VALSG) necesita tratament sistemic, fie ca terapie primară sau adjuvant.
Prin urmare, stadializarea oferă un ghid terapeutic pentru radioterapia toracica, care este indicata în primul rând pentru pacienții cu boală în stadiu limitat.
Stadializare completă include:
–istoric și examinare fizică;
–hemoleucograma, teste biochimice renale si hepatice, LDH, teste functionale pulmonare.
-bronhoscopie Datorita localizarii frecvent centrale biopsia poate fi obtinuta cel mai bine prin bronhoscopie.
– scanare CT (cu contrast intravenos) a toracelui, ficatului și glandelor suprarenale;
– imagistica craniana cu RMN (de preferat) sau CT (cu contrast intravenos).
Cu toate acestea, odată ce un pacient s-a dovedit a avea boala stadiu extins, stadializarea suplimentară este opțională, cu excepția imagisticii cerebrale.
-Aspiratia/biopsia unilaterala de măduvă osoasă poate fi indicată la pacienții selectați cu eritroblasti pe frotiul de sange, neutropenie sau trombocitopenie sugestive pentru infiltrarea măduvei osoase și fără alte dovezi de boala metastatică.
Implicarea măduvei osoase ca singurul sediu de boala stadiu extinsiv apare la mai puțin de 5% dintre pacienți.
-Scanarea PET/CT Dacă este suspectata boală stadiu limitat, o scanare PET/CT poate fi efectuată pentru a evalua metastazele la distanta.
O scanare osoasă poate fi realizată în cazul în care PET/CT este echivoc sau nu este disponibil.
Scanarea PET poate crește acuratețea stadializarii la pacienții cu SCLC deoarece SCLC este o boala extrem de metabolica.
Aproximativ 19% dintre pacienții care au efectuat PET sunt suprastadializati de la boala limitata la boala stadiu extensiv, în timp ce doar 8% sunt substadializati de la boala extensiva la boala stadiu limitat.
Pentru majoritatea localizărilor metastatice, PET/CT este superior imagisticii standard; in orice caz, PET/CT este inferior RMN sau CT pentru detectarea metastazelor cerebrale.
-Stadializarea mediastinala Înainte de rezecție chirurgicală, stadializarea patologică mediastinală este necesară pentru a confirma rezultatele PET/CT la pacientii care par sa aiba stadiu clinic T1-2,N0.
Cu toate acestea, stadializarea mediastinală nu este necesară în cazul în care pacientul nu este un candidat pentru rezecția chirurgicală sau în cazul în care este planificat tratament non-chirurgical.
Stadializarea mediastinală invaziva poate fi efectuată fie prin mediastinoscopie convențională sau tehnici minim invasive precum:
- FNA transesofagiana ghidata prin ultrasonografie endoscopica esofagiana(EUS-FNA),
- aspiratie cu ac transbronsica ghidata prin ultrasonografie endobronsica(EBUS-TBNA) sau
- toracoscopie video-asistată (VATS) .
–Toracocenteză cu analiza citologică este recomandată în cazul în care efuziunea pleurala este suficient de mare pentru a fi accesata în condiții de siguranță prin ghidaj ecografic.
Dacă toracocenteza nu evidentiaza celulele maligne, toracoscopia poate să fie luata în considerare pentru a documenta implicarea pleurală, ceea ce ar indica boala stadiu extensiv.
Efuziunea pleurala /pericardica trebuie exclusa ca un element de stadializare dacă:
- multiple examene citopatologice ale fluidului sunt negative pentru cancer;
- lichidul nu este hemoragic și nu este exudat;
- judecata clinică sugerează că efuziunea nu este direct legata de cancer.
–Scintigrafiile osoase sunt pozitive în până la 30% dintre pacienții fără dureri osoase sau fara fosfatază alcalină anormală.
Imagistica osoasa cu radiografii sau RMN pot fi adecvate în cazul în care PET/CT este echivoc.
Imagistica cerebrală (RMN preferat sau CT) poate identifica metastaze la nivelul sistemului nervos central (SNC) la 10%-15% din pacienți in momentul diagnosticului, dintre care aproximativ 30% sunt asimptomatici.
Tratamentul precoce al metastazelor cerebrale determina mai putina morbiditate neurologica cronica, argumentând pentru utilitatea diagnosticului precoce la pacientii asimptomatici.
Din cauza naturii agresive a SCLC, stadializarea nu ar trebui sa întârzie debutul tratamentului pentru mai mult de 1 săptămână; în caz contrar, multi pacienții pot deveni mai grav bolnavi în acest interval, cu un declin semnificativ în statusul lor de performanță (PS).
Stadializare TNM pentru cancerul pulmonar cu celule mici
Definiția cancerului pulmonar cu celule mici constă din două stadii
Boala limitata: Stadiul I-III (orice T, orice N, orice M0) care poate fi tratată în siguranță cu doze definitive de radiații. Exclude T3-4 din cauza nodulilor pulmonari multipli care sunt prea extinse sau au volum tumoral/ganglionar prea mare pentru a fi inclus într-un plan de radiație tolerabil.
Boala extensiva: Stadiul IV (oriceT, orice N, M 1a/b/c) sau T3-4 din cauza nodulilor pulmonari multipli care sunt prea extinsi sau au volum tumoral/nodal care este prea mare pentru a fi cuprinsă într-un plan de radiații tolerabil.
American Joint Committee on Cancer (AJCC) Eighth ed., 2017 Definitions of TNM
Tumora primara (T)
Tx – tumora primara nu poate fi evaluata, sau tumora dovedita prin prezenta celulelor maligne în sputa sau lichidul de lavaj bronsic dar nevizualizata imagistic sau bronhoscopic.
T0 – nu exista semne de tumora primara
Tis- carcinom in situ
Carcinom cu celule scuamoase in situ (SCIS)
Adenocarcinom in situ (AIS): adenocarcinom cu model lepidic pur, ≤3 cm în cea mai mare dimensiune
T1- tumora ≤ 3 cm în diametrul cel mai mare, înconjurata de plamân sau pleura viscerala, fara semne bronhoscopice de invazie proximal de bronhia lobara (exp. nu în bronhia principala)
T1mi – Adenocarcinom minim invaziv: adenocarcinom (≤3 cm în cea mai mare dimensiune) cu un model preponderent lepidic și ≤5 mm invazie in cea mai mare dimensiune
T1a Tumora ≤1 cm în cea mai mare dimensiune. O tumoare superficială, răspândită, de orice dimensiune, a cărei componentă invazivă se limitează la peretele bronșic și se poate extinde proximal la bronhia principală este, de asemenea, clasificată ca T1a, dar aceste tumori sunt mai puțin frecvente.
T1b- tumora ≤ 2 cm în diametrul cel mai mare
T1c- tumora >2 cm dar ≤ 3 cm în diametrul cel mai mare
T2 – tumora cu una din urmatoarele caracteristici de marime sau extensie:
-mai mare de 3 cm în diametrul cel mai mare dar ≤ 5 cm
-Implica bronhia principala, indiferent de distanta fata de carina, dar fără implicarea carinei;
-invadeaza pleura viscerala(PL1 sau PL2)
-asociata cu atelectazie sau pneumonie obstructiva care se extinde la regiunea hilara, care implica o parte sau întregul plamân.
T2a – tumora >3 cm, dar ≤ 4 cm în diametrul cel mai mare
T2b – tumora > 4cm, dar ≤ 5 cm în diametrul cel mai mare
T3 – tumora >5 cm dar ≤7 cm în cea mai mare dimensiune sau care invadează direct oricare dintre următoarele: pleura parietală (PL3), peretele toracic (inclusiv tumori de sulcus superior), nervul frenic, pericard parietal; sau noduli separați tumoral(i) în același lob cu cel primar
T4 – Tumoră >7 cm sau tumoră de orice dimensiune care invadează una sau mai multe dintre următoarele: diafragm, mediastin, inimă, vase mari, trahee, nervul laringian recurent, esofag, corp vertebral sau carina; nodul(i) tumoral separat(i) într-un lob ipsilateral diferit de cel al tumorii primare
Ganglioni limfatici regionali (N)
Nx – ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluati
N0 – nu exista metastaze în ganglionii limfatici regionali
N1 – metastaze în ganglionii limfatici peribronhici si/sau ganglionii limfatici hilari ipsilaterali si ganglionii limfatici intrapulmonari invadati prin extensia directa a tumorii primare.
N2 – metastaze în ganglionii limfatici mediastinali ipsilaterali si/sau ganglionii limfatici subcarinali.
N3 – metastaze în ganglionii limfatici hilari si mediastinali controlaterali, scalenici ipsilaterali si controlaterali sau ganglionii limfatici supraclaviculari.
Metastaze la distanta
Mx – prezenta metastazelor la distanta nu poate fi evaluata
M0- fara metastaze la distanta
M1 – prezinta metastaze la distanta
M1a – Noduli separati in lob cotrolateral; tumora cu noduli pleurali sau noduli pericardici maligni sau pleurezie maligna sau efuziune pericardica***
M1b – Metastaze extratoracice unice într-un singur organ (inclusiv implicarea unui singur nod non-regional)
| Stadiu | T | N | M |
| Carcinom ocult | Tx | N0 | M0
|
| Std.0 | Tis | N0 | M0
|
| StdI IA1 | T1mi | N0 | M0
|
| T1a | N0 | M0 | |
| Std IA2 | T1b | N0 | M0 |
| Std IA3 | T1c | N0 | M0 |
| Std I B | T2a | N0 | M0 |
| Std IIA | T2b | N0 | M0 |
| Std IIB | T1a | N1 | M0 |
| T1b | N1 | M0 | |
| T1c | N1 | M0 | |
| T2a | N1 | M0 | |
| T2b | N1 | M0 | |
| T3 | N0 | M0 | |
| Std IIIA | T1a | N2 | M0 |
| T1b | N2 | M0 | |
| T1c | N2 | M0 | |
| T2a | N2 | M0 | |
| T2b | N2 | M0 | |
| T3 | N1 | M0 | |
| T4 | N0 | M0 | |
| T4 | N1 | M0 | |
| Std IIIB | T1a | N3 | M0 |
| T1b | N3 | M0 | |
| T1c | N3 | M0 | |
| T2a | N3 | M0 | |
| T2b | N3 | M0 | |
| T3 | N2 | M0 | |
| T4 | N2 | M0 | |
| Std IIIC | T3 | N3 | M0 |
| T4 | N3 | M0 | |
| Std. IVA | Orice T | Orice N | M1a |
| Orice T | Orice N | M1b | |
| Std IVB | Orice T | Orice N | M1c |
M1c – Metastaze extratoracice multiple într-un singur organ sau în mai multe organe
*Tumora cu diseminare superficiala neobisnuita de orice marime, cu componenta invaziva limitata la peretele bronsic, care se poate extinde proximal pâna la bronsia principala este de asemenea clasificata ca T1a.
**Nodulii tumorali separati în acelasi lob sunt clasificati ca T3, nodulii tumorali separati sincroni într-un lob diferit (ipsilateral) este clasificat T4 iar intr-un lob controlateral este clasificat ca M1a).
***Majoritatea efuziunilor pleurale sunt datorate tumorilor. La putini pacienti multiplele examinari citopatologice sunt negative pentru tumora, lichidul nu este exudat si nu este hemoragic. Când exista aceste elemente si judecata clinica dicteaza ca efuziunea nu este legata de tumora, efuziunea trebuie sa fie exclusa ca element de stadializare si pacientul trebuie clasificat ca T1, T2 sau T3.
pTNM – clasificarea patologica[sta_anchor id=”cap7″ /]
Categoriile pT, pN si pM corespund la categoriile T, N, M.
pN – examenul histologic al ganglionilor hilari si mediastinali va include obisnuit 6 sau mai multi ganglioni.
TRATAMENT
INDICATIE TERAPEUTICA
Boala Limitata
Evluarea initiala include:
- Istoric și examen fizic (H&P)
- Patologia revizuită
- Hemoleucograma completă (CBC), electroliți, teste ale funcției hepatice(LFT), uree, creatinina
- CT torace/abdomen/pelvis cu contrast
- RMN cerebral, (de preferat) sau CT cu contrast
- Scanare PET/CT (de la baza craniului până la jumătatea coapsei), dacă este necesar pentru a clarifica extenisa boli,
- Consiliere pentru renunțarea la fumat
- Profilul molecular (numai pentru pacienţi care nu au fumat niciodată, cu boala extinsa
Evluare aditionala include:
- Dacă este prezent revărsat pleural, se recomanda toracenteza; dacă toracenteza este neconcludentă,
Se ia in considerare toracoscopie
- Teste funcționale pulmonare (PFT) în timpul evaluării pentru intervenție chirurgicală sau radioterapie (RT) definitiva
- Evaluare multidisciplinară este recomandata înaintea interventiei chirurgicale
- Imagistica osoasă (radiografii sau RMN), dacă PET/CT este echivoc (se ia în considerare biopsie dacă imagistica osoasă este echivoca)
- Aspiratie/biopsie medular la pacienti selectati
Dacă se stabilește ca este o boala extinsă, evaluarea ulterioară a stadiilor este opțională.
Cu toate acestea, imagistica cerebrală prin RMN (de preferat) sau CT cu substanță de contrast trebuie efectuata la toți pacienții.
Evaluarea SCLC ar trebui să fie accelerată, cu studii efectuate în paralel ori de câte ori este posibil.
RMN-ul cerebral este mai sensibil decât CT pentru identificarea metastazelor cerebrale și este preferat față de CT.
Dacă PET/CT nu este disponibil, scanarea osoasă poate fi utilizată pentru a identifica metastazele. Se recomandă confirmarea patologică pentru leziunile detectate prin PET/CT care modifică stadiul.
Profilul molecular poate fi luat în considerare la pacienții cu SCLC în stadiu extins care nu au fumat niciodată pentru a ajuta la clarificarea diagnosticului și pentru a evalua posibilitatea opțiunilor de tratamente tintite.
Desi majoritatea revărsatelor pleurale la pacienții cu cancer pulmonar se datorează tumorii, există câțiva pacienți la care multiplele examinări citopatologice ale lichidului pleural sunt negative pentru tumora și lichidul nu este sanghinolent și nu este exudat. Atunci când aceste elemente exista și judecata clinică dictează că efuziunea nu are legătură cu tumora, acesta efuziune trebuie exclusă ca element de stadializare. Revărsatul pericardic este clasificat folosind aceleași criterii.
Aspiratia/biopsia medulara se efectueaza la pacientii cu eritroblasti pe frotiul de sânge periferic, neutropenie sau trombocitopenie care sugerează infiltrarea măduvei osoase.
Procedurile de stadializare mediastinală includ mediastinoscopia, mediastinotomia, biopsia ghidată cu ultrasunete endobronșic sau esofagian și toracoscopia asistată video.
Dacă biopsia ganglionilor limfatici endoscopic este pozitivă, nu este necesară stadializarea mediastinală suplimentară.
BOALA LIMITATA: STADIU CLINIC I–IIA (T1–2,N0,M0)
Daca dupa evaluare initiala si aditionala stadiul bolii este I-IIA(T1-2, N0, M0) se recomanda stadializare mediastinala.
Procedurile de stadializare mediastinală include:
- mediastinoscopia,
- mediastinotomia,
- biopsia ganglionara mediastinala ghidată cu ultrasunete endobronșic sau esofagian și
- toracoscopia asistată video.
Dacă biopsia ganglionilor limfatici endoscopic este pozitivă, nu este necesară stadializarea mediastinală suplimentară.
Daca dupa stadializare ganglionii mediastinali sunt negativi si stadiul clinic ramane I-IIA(T1-2, N0, M0) se recomanda interventie chirurgicala ce consta in Lobectomie(de preferat) și disectie ganglionara mediastinala sau prelevarea de probe.
Postoperator daca examenul histopatologic nu evidentiaza boala locala sau ganglionara restanta(R0) se recomanda terapie sistemica.
Daca exista boala ganglionara N+ se recomanda Chimioterapie sistemica +/- Radioterapie secventiala sau concomitenta.
Daca postoperator exista boala locala restanta microscopica(R1) sau macroscopica(R2) se recomanda Chimioterapie sistemica + Radioterapie concomitenta.
Daca pacientul este inoperabil medical sau are contraindicatie pentru rezecția chirurgicală se recomanda radioterapie stereotactica ablativa(SABR) plus chioterapie sistemica.
Daca dupa stadializare ganglionii mediastinali sunt pozitivi si stadiul clinic se modifica, stadiu limitat IIB–IIlC (T3–4,N0,M0; T1–4,N1–3,M0) se recomanda chimioterapie sistemica plus radioterapie concomitenta.
Pentru pacienții cărora li se administrează terapie sistemică adjuvantă ± RT, evaluarea răspunsului trebuie să aibă loc numai după terminarea terapiei adjuvante; nu repeta scanările CT de evaluare a răspunsului în timpul tratamentului adjuvant.
BOALA LIMITATA: STADIU CLINIC IIB-IIIC (T3–4,N0,M0; T1–4,N1–3,M0)
Pentru pacientii cu status de performanta (PS) bun:PS 0-2 se recomanda Chimioterapie sistemica plus Radioterapie concomitenta
Pentru pacientii cu status de performanta (PS) prost PS 3-4 datorat neoplaziei SCLC: se recomanda Chimioterapie sistemica plus/minus Radioterapie secventiala sau concomitenta.
Pentru pacientii cu status de performanta (PS) prost PS 3-4 nedatorat neoplaziei SCLC: se recomanda tratament idividualizat care include si terapie de sustinere.
Pentru pacienții care primesc terapie sistemică + RT concomitent, evaluarea răspunsului trebuie să aibă loc numai după terminarea terapiei inițiale; nu repeta scanările CT de evaluare a răspunsului în timpul tratamentului inițial.
Pentru pacienții care primesc terapie sistemică în monoterapie sau terapie sistemică secvențială urmată de RT, evaluarea răspunsului prin CT torace/abdomen/pelvis cu contrast trebuie să se faca după fiecare 2 cicluri de terapie sistemică și la terminarea terapiei.
BOALA EXTENSIVA, STADIU IV A-B
Stagiu extensiv fără sedii localizate simptomatice sau metastaze cerebrale
Pentru pacientii cu status de performanta (PS) bun:PS 0-2 sau status de performanta (PS) prost PS 3-4 datorat neoplaziei SCLC se recomanda Chimioterapie sistemica plus Radioterapie concomitenta.
Pentru pacientii cu status de performanta (PS) prost PS 3-4 nedatorat neoplaziei SCLC se recomanda tratament individualizat care include si terapie de sustinere.
Stadiu extins plus sedii localizate simptomatice
Pentru pacientii cu: Sindrom de vena cava superioara(SVC), Obstrucție lobară sau Metastaze osoase
Se recomanda Terapia sistemică ± RT la sediile simptomatice.
Dacă exista risc mare de fractură din cauza deteriorarii structurale, se ia în considerare stabilizare ortopedică şi Radioterapie externa paliativa (EBRT)
In caz de compresie a maduvei spinarii se recomanda RT la sediile simptomatice înaintea terapiei sistemice dacă nu este imediat necesara terapia sistemică.
In caz de Boala extensiva cu metastaze cerebrale se recomanda:
In caz de boala cerebrala asimtomatica se recomanda Chimioterapie sistemica inaintea radioterapiei cerebrale.
In caz de boala cerebrala simtomatica se recomanda Radioterapie cerebrala inaintea Chimioterapie sistemica.
RMN cerebral (de preferat) sau CT cu substanță de contrast trebuie repetate după fiecare 2 cicluri de terapie sistemică până la inițierea RT cerebrale sau la finalizarea terapiei sistemice, oricare este primul.
Dacă metastazele cerebrale progresează în timpul terapiei sistemice, RT cerebrală trebuie inițiată înainte de finalizarea terapiei sistemice. În timpul terapiei sistemice, evaluarea răspunsului prin CT toracic/abdomen/pelvis cu substanță de contrast trebuie să aibă loc după fiecare 2-3 cicluri de terapie sistemică și la finalizarea terapiei.
EVALUAREA RĂSPUNSULUI DUPA TRATAMENTUL PRIMAR
Pentru evaluarea raspunsului dupa tratamentul primar se recomanda:
- CT torace/abdomen/pelvis cu contrast
- RMN cerebral (preferat) sau CT cu contrast
- Hemoleucograma, electroliți,teste hepatice, uree, creatinina
Boala limitata Raspuns complet sau partial
Se recomanda Radioterapie craniana profilactica(PCI) sau Urmarire prin RMN cranian
PCI nu este recomandată la pacienții cu stare de performanță slabă sau afectare funcției neurocognitive.
Creșterea declinului cognitiv după iradierea profilactica craniana(PCI) la adulții în vârstă (≥60 de ani) a fost observata în studii prospective; riscurile și beneficiile PCI față de supravegherea atenta prin RMN ar trebui discutată cu atenție cu acești pacienți.
Beneficiul iradierii craniene profilactice(PCI) este neclar la pacienții care au urmat tratament definitiv pentru stadiul patologic I (T1-2a,N0,M0).
Boala extensiva Raspuns complet sau partial
Se recomanda urmarire prin RMN cerebral plus/minus
Se ia in considerare iradierea craniana profilactica
Se ia in considerare iradierea toracica
Stadiu Limitat, Boala Stabila
După terminarea terapiei inițiale se recomanda vizite de urmărire oncologică
- la fiecare 3 luni în timpul primilor 2 ani si
- la fiecare 6 luni în al 3 lea an si apoi annual.
Stadiu extensiv, Boala Stabila
După finalizarea terapiei inițiale sau terapiei ulterioare se recomanda :
Vizite de urmărire oncologică
- la fiecare 2 luni în timpul primului an,
- la fiecare 3–4 luni în urmatorii 2 ani(anul 2–3),
- la fiecare 6 luni în timpul anilor 4–5 si
- apoi annual.[sta_anchor id=”cap8″ /]
Boala Primara Progresiva
Status de performanta bun(PS 0-2)
Se recomanda terapie sistemica ulterioara sau terapie simptomatica care include si radioterapie localizata la sedii simtomatice
MODALITATI TERAPEUTICE
I .CHIMIOTERAPIA
Chimioterapia de linia I a
Chimioterapia constituie principala modalitate terapeutica în carcinomul cu celule mici.
Chimioterapia adjuvantă este recomandata pentru cei care au fost supusi rezectiei chirurgicale.
Pentru pacientii cu SCLC în stadiu limitat si PS bun (0-2), tratamentul recomandat constă în chimioterapie cu radioterapia toracică concomitentă
Pentru pacientii cu boală în stadiu extensiv, chimioterapia este tratamentul recomandat, desi radioterapia poate fi utilizata la pacientii selectati pentru paliatia simptomelor.
La pacientii cu boala extensiva si metastaze cerebrale, chimioterapia poate fi administrata fie înainte fie după radioterapia intregului creier in functie de prezenta simptomelor neurologice.
Rata de raspuns la diferitele regimuri chimioterapice este între 80-86% cu 30-40% raspunsuri complete în boala limitata si 15-20% raspunsuri complete în boala extinsa.
Supravietuirea medie pentru pacientii cu boala limitata a fost de 12-14 luni si de 8 luni pentru boala extinsa.
Curele se repeta la 3 saptamâni, 4-6 cure atât în boala limitata, cât si în boala extensiva.
Cura cea mai frecvent utilizata este cura EP(cisplatin plus etoposid).
În asociere cu radioterapia toracică regimul EP determina un risc crescut de esofagita, toxicitate pulmonară si toxicitate hematologică.
In practica clinica, carboplatin frecvent înlocuieste cisplatinul pentru a reduce riscul vomei, neuropatiei si nefropatiei.
La pacientii la care se foloseste concomitant chimioradioterapie nu se recomanda utilizarea factorilor de crestere mieloizi. Se poate inlocui cisplatin cu carboplatin fara a influenta rezultatele cu exceptia faptului ca mielosupresia este mai marcata cu carboplatin.
La pacientii cu boală în stadiu limitat, rate de răspuns de 70% – 90% sunt de asteptat după tratamentul cu EP plus radioterapie toracică, in timp ce în stadiu extensiv al bolii, ratele de răspuns de 60%-70% pot fi realizate numai prin chimioterapie combinată.
După un tratament adecvat, rata de supravietuire la 2 ani este de aproximativ 40% la pacientii cu boală în stadiu limitat, dar mai putin de 5% la cei cu boala stadiu extensiv.
Radioterapia toracica imbunatateste controlul local cu 25% la pacientii cu boală în stadiu limitat si este asociata cu o supravietuire imbunatatita.
Citokinele în prezent disponibile (de exemplu, factorul de stimulare al coloniilor granulocito-macrofage, factorul de stimulare al coloniilor granulocitare) pot ameliora mielosupresia indusă de chimioterapie si reduc incidenta neutropeniei febrile, dar trombocitopenia cumulativă rămâne toxicitatea limitatoare de doza. Mentinerea intensitatii dozei cu factori de crestere nu prelungesc supravietuirea fara boala sau supravietuirea globala.
Nu se recomandă utilizarea de rutină a factorilor de crestere, la initierea chimioterapiei.
Desi varsta cronologică avansată afectează în mod negativ toleranta la tratament, starea functională a unui anumit pacient este mult mai utilă decât vârsta în luarea deciziilor clinice. Pacientii in varsta care sunt functionali in ceea ce priveste capacitatea de a desfăsura activitătile de zi cu zi ar trebui să fie tratati cu chimioterapie combinată standard, daca exista indicatie.
La pacientii in varsta > 70 ani mielosupresia, oboseala, rezervele organice mai scazute sunt mai frecvent intalnite.
Utilizarea a 4 cicluri de Carboplatin cu Etoposid pare sa obtina rezultate favorabile deoarece dozarea AUC a carboplatinului tine cont de declinul functiei renale odata cu varsta. La pacientii in varsta se recomanda carboplatin AUC 5. Cu toate acestea, dozarea carboplatin la AUC 5 si nu 6, este mult mai rezonabilă la această populatie.
Sunt recomandate patru cicluri de terapie sistemică.
Durata ciclului planificată ar trebui să fie la fiecare 21-28 de zile în timpul RT concomitenta.
În timpul terapiei sistemice + RT se recomandă cisplatină/etoposidă (categoria 1).
Utilizarea factorilor de creștere mieloizi nu este recomandată în timpul terapiei sistemice concomitente plus RT (categoria 1 pentru neutilizarea GM-CSF).
Scheme de chimioterapie utilizate în cancerul bronhopulmonar cu celule mici
Boala Limitata (maxim 4 cicluri) regimuri preferate :
Cisplatin 75 mg/m2 i.v. ziua 1
Etoposid 100 mg/m2 i.v. ziua 1,2, 3
Se repeta la 21 de zile.
————————————————————————
Cisplatin 60 mg/m2 i.v. ziua 1
Etoposid 120 mg/m2 i.v. zilele 1, 2, 3
Se repeta la 21 de zile.
……………………………………………………
Carboplatin AUC 5-6 i.v. ziua 1
Etoposid 100mg/m2 i.v. zilele 1, 2, 3
Se repeta la 21 de zile.
Terapia de consolidare
Durvalumab 1500mg/zi la 28 de zile
Alte recomandari
Cisplatin 25 mg/m2 i.v. ziua 1,2,3
Etoposid 100 mg/m2 i.v. zilele 1, 2, 3
Se repeta la 21 de zile x 4 cicluri
In timpul chimioterapiei + radioterapie este recomandata schema cisplatin plus etoposid
Utilizarea factorilor de crestere nu se recomanda in timpul chimioradioterapiei concomitente.
Boala Extensiva(maxim 4-6 cicluri):
Sunt recomandate 4 cicluri de terapie, dar unii pacienți pot primi până la 6 cicluri pe baza răspunsului și tolerabilității.
REGIMURI PREFERATE
CARBOPLATIN/ETOPOSID/ATEZOLIZUMAB
Carboplatin AUC 5 i.v. ziua 1
Etoposid 100mg/m2 i.v. zilele 1,2, 3
Atezolizumab 1200mg IV in ziua 1
Se repeta la 21 de zile X 4 cicluri
urmata de terapie de mentinere
►Atezolizumab 1200 mg IV in ziua 1
Repeta la 21 de zile pe o perioada de pana la aparitia reactiilor adverse intratabile sau progresia bolii
sau
►Atezolizumab 1680 mg IV in ziua 1
Repeta la 28 de zile pe o perioada de pana la aparitia reactiilor adverse intratabile sau progresia bolii
sau
►Lurbinectedin 3,2mg/m2 si Ateolizumab 1200mg ziua 1 la 21 de zile pana la aparitia reactiilor adverse intratabile sau progresia bolii
CARBOPLATIN/ETOPOSID/DURVALUMAB
Carboplatin AUC 5 – 6 i.v. ziua 1
Etoposid 80 -100mg/m2 i.v. zilele 1,2, 3
Durvalumab 1500mg IV la 28 de zile
Repeta la 21 de zile 4 cicluri urmata de terapie de mentinere:
urmata de terapie de mentinere:
Durvalumab 1500mg IV la 28 de zile pana la aparitia reactiilor adverse intratabile sau progresia bolii
………………………………………..
CISPLATIN/ETOPOSID/DURVALUMAB
Cisplatin 75 mg/m2 i.v. ziua 1
Etoposid 80 -100mg/m2 i.v. zilele 1-3[sta_anchor id=”cap9″ /]
Durvalumab 1500 mg IV
Repeta la 21 de zile X 4 cicluri urmata de terapia de mentinere
Durvalumab 1500 mg IV ziua 1 repeta la 28 de zile pana la aparitia reactiilor adverse intratabile sau progresia bolii
ADMINISTRARE
CARBOPLATIN/ETOPOSID/ATEZOLIZUMAB
CICLURILE 1 PÂNĂ LA 4
Ziua 1
Premedicatie (pentru Carboplatin)
Dexametazonă 8 mg PO cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Ondansetron 16 mg PO cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Atezolizumab 1875 mg (doză fixă) SC in 7 minute
SAU
Atezolizumab 1200 mg (doză fixă) IV in 250 ml SF 0,9%. in 60 de minute printr-o linie apirogenă cu un filtru de 0,2 microni.
Carboplatină AUC 5 IV În 500 ml glucoză 5% in 30 – 60 de minute
Etoposid fosfat 100 mg/m2 IV in 500 ml SF 0,9% perfuzat in 60 minute zilele 1,2,3
sau
Zilele 1-3
Etoposid 100 mg/m2 intravenos în 250 ml – 500 ml clorură de sodiu 0,9%, în 60 de minute ziua 1
Etoposid 200 mg/m2 PO capsule de etopozidă în 2 doze divizate zilele 2 si 3
CALEA DE ADMINISTRARE SUBCUTANATĂ ESTE CALEA DE ADMINISTRARE PREFERATĂ a ATEZOLIZUMAB, CU EXCEPȚIA CAZULUI ÎN CAZUL ÎN CARE PACIENTUL PREZINTĂ INTOLERANȚĂ
TRATAMENTE DE SUSȚINERE(de luat acasa la terminarea ciclului)
Dexametazonă orală 4 mg de două ori pe zi timp de 3 zile
Metoclopramidă 10 mg oral de până la 3 ori pe zi, după cum este necesar. Administrare timp de maximum 5 zile consecutive.
Aprepitant 125 mg oral cu 1 oră înainte de tratament în ziua 1, apoi 80 mg o dată pe zi cu 1 oră înainte de tratament în zilele 2 și 3 (antiemetic de linia a doua).
Filgrastim trebuie administrat ca profilaxie primară atunci când se administrează cu intenție curativă
- injecție subcutanată zilnic timp de 7 zile începând cu ziua 5, doza după cum urmează:
- Greutate < 70 kg – Filgrastim 300 micrograme zilnic, subcutanat.
- Greutate ≥ 70 kg – Filgrastim 480 micrograme zilnic, subcutanat.
CICLUL 5 ȘI ULTERIOR (Mentinere)
Atezolizumab 1875 mg (doză fixă) S.C. la 3 săptămâni, administrat pe parcursul a 7 minute
SAU
Clorură de sodiu 0,9% 250 ml IV. Spalare inainte de fiecare perfuzie cu Atezolizumab
Atezolizumab 1680 mg (doză fixă) IV. la 4 săptămâni in 250 ml clorură de sodiu 0,9% in 60 de minute într-o linie apirogenă cu un filtru de 0,2 microni
SAU
Clorură de sodiu 0,9% 250 ml IV. Spalare inainte de fiecare perfuzie cu Atezolizumab
Atezolizumab 1200 mg (doză fixă) IV. la 3 săptămâni in 250 ml clorură de sodiu 0,9% in 60 de minute într-o linie apirogenă cu un filtru de 0,2 microni
Terapia de mentinere continua până la progresie sau toxicitate inacceptabilă.
DURVALUMAB/CARBOPLATIN/ETOPOSID
CICLURILE 1 PÂNĂ LA 4
ZIUA 1
Durvalumab 1.500 mg (perfuzie intravenoasă) în 250 ml clorură de sodiu 0,9% în decurs de 60 de minute
Dexametazonă 8 mg oral cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Ondansetron 16 mg orală cu 30 de minute înainte de chimioterapie Carboplatină AUC 5 IV In 500 ml glucoză 5% in 30-60 de minute
Fosfat de etopoid 100 mg/m2 IV in 100 ml SF 0,9% perfuzie in 15 minute
ZILELE 2 SI 3
Etopozidă capsule 200 mg/m2 administrare orală în 2 doze divizate zilele 2 si 3
SAU
Fosfat de etopozidă 100 mg/m2 IV in 100 ml SF 0,9% perfuzie in 15 minute, zilele 2 si 3
Repeta la 21 de zile x 4 cicluri
TRATAMENTE DE SUSȚINERE:
Dexametazonă orală 4 mg de două ori pe zi timp de 3 zile
Metoclopramidă 10 mg oral de până la 3 ori pe zi, după cum este necesar. Administrare timp de maximum 5 zile consecutive.
Aprepitant 125 mg oral cu 1 oră înainte de tratament în ziua 1, apoi 80 mg o dată pe zi cu 1 oră înainte de tratament în zilele 2 și 3 (antiemetic de linia a doua).
Filgrastim trebuie administrat ca profilaxie primară atunci când se administrează cu intenție curativă
- injecție subcutanată zilnic timp de 7 zile începând cu ziua 5, doza după cum urmează:
- Greutate < 70 kg – Filgrastim 300 micrograme zilnic, subcutanat.
- Greutate ≥ 70 kg – Filgrastim 480 micrograme zilnic, subcutanat.
CICLUL 5 SI ULTERIOR
Durvalumab 1.500 mg (perfuzie intravenoasă) în 250 ml clorură de sodiu 0,9% în decurs de 60 de minute
Repeta la 4 saptamani pana la progresia bolii sau toxicitate inacceptabila
CARBOPLATIN/ETOPOSID
Ciclurile 1 până la 4
ETOPOSIDA ORALA IN ZILELE 2 SI 3
ZIUA 1
Dexametazonă 8 mg oral cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Ondansetron 16 mg orală cu 30 de minute înainte de chimioterapie Carboplatină AUC 5 IV In 500 ml glucoză 5% in 30-60 de minute
Fosfat de etoposid 100 mg/m2 IV in 100 ml SF 0,9% perfuzie in 15 minute
Zilele 2 si 3
Etoposid capsule 200 mg/m2 administrare orală în 2 doze divizate zilele 2 si 3
SAU
Fosfat de etoposid 100 mg/m2 IV in 100 ml SF 0,9% perfuzie in 15 minute, zilele 2 si 3
Repeta la fiecare 21 de zile x 4 cicluri
TRATAMENTE DE SUSȚINERE:
Dexametazonă orală 4 mg de două ori pe zi timp de 3 zile
Metoclopramidă 10 mg oral de până la 3 ori pe zi, după cum este necesar. Administrare timp de maximum 5 zile consecutive.
Aprepitant 125 mg oral cu 1 oră înainte de tratament în ziua 1, apoi 80 mg o dată pe zi cu 1 oră înainte de tratament în zilele 2 și 3 (antiemetic de linia a doua).
Filgrastim trebuie administrat ca profilaxie primară atunci când se administrează cu intenție curativă
- injecție subcutanată zilnic timp de 7 zile începând cu ziua 5, doza după cum urmează:
- Greutate < 70 kg – Filgrastim 300 micrograme zilnic, subcutanat.
- Greutate ≥ 70 kg – Filgrastim 480 micrograme zilnic, subcutanat.
CISPLATIN/ETOPOSID
Dexametazonă 8 mg oral cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Ondansetron 16 mg orală cu 30 de minute înainte de chimioterapie
Cisplatin 75 mg/m2 i.v. ziua 1 in 1000ml SF 0,9% in 2 ore cu prehidratare 1 litru SF 0,9% in 2 ore si posthidratare 1 litru SF 0,9% in 2 ore plus Furosemid 20mg sau manitol 125 ml
Etoposid 80 -100mg/m2 i.v. zilele 1-3, in 500 ml SF 0,9% perfuzie in 60 minute zile 1,2 si 3
Repeta la 21 de zile X 4 cicluri
TRATAMENTE DE SUSȚINERE:
Dexametazonă orală 4 mg de două ori pe zi timp de 3 zile
Metoclopramidă 10 mg oral de până la 3 ori pe zi, după cum este necesar. Administrare timp de maximum 5 zile consecutive.
Aprepitant 125 mg oral cu 1 oră înainte de tratament în ziua 1, apoi 80 mg o dată pe zi cu 1 oră înainte de tratament în zilele 2 și 3 (antiemetic de linia a doua).
Filgrastim trebuie administrat ca profilaxie primară atunci când se administrează cu intenție curativă
- injecție subcutanată zilnic timp de 7 zile începând cu ziua 5, doza după cum urmează:
- Greutate < 70 kg – Filgrastim 300 micrograme zilnic, subcutanat.
- Greutate ≥ 70 kg – Filgrastim 480 micrograme zilnic, subcutanat.
LINIA II DE TRATAMENT SI ULTERIOR
REGIMURI PREFERATE
Tarlatamab 1 mg (perfuzie IV) în 250 ml clorură de sodiu 0,9% pe parcursul a 60 de minute
Lurbinectedin 3.2 mg/m2 IV in 60 minute. Repeta ciclul la 3 saptamani
Irinotecan 180 mg/m2 perfuzie intravenoasă în ziua 1 a unui ciclu de 14 zile
Irinotecan 350 mg/m2 perfuzie intravenoasă în ziua 1 a unui ciclu de 21 zile
Topotecan 1,2-1,5 mg/m2 IV in zilele 1-5, repeta la 21 de zile(toxic)
Topotecan 1,5 mg/m2 (perfuzie intravenoasă) în 100 ml până la 250 ml clorură de sodiu 0,9%, administrată în decurs de 30 de minute, zilele 1-3(mai putin toxic)
Frecvență: la 21 zile
Cicluri: 4, cu excepția cazului în care se specifică altfel
Alte regimuri recomandate
CAV
Cyclophosphamide 1.000mg/m2 IV in 60 minute, ziua 1
Doxorubicin 45mg/m2 IV push, ziua 1
Vincristine 2mg IV in 5-10 minute, ziua 1
Repeta ciclul la 3 saptamani x 4 cicluri sau pana la progresia bolii
Docetaxel 35 mg/m2 IV saptamanal timp de 3 săptămâni la fiecare 4 saptamani cu factor de crestere granulocitar sau
Docetaxel 60-100 mg/m2 IV cu factor de crestere granulocitar la fiecare 21 zile
Etoposid 50 mg/m2 pe zi, PO timp de 3 saptamani, pauza 1 saptamana si repeta in ziua 28 sau
Paclitaxel 80 mg / m2 IV saptamanal, timp de 6 saptamani, pauza 2 saptamani, repeta in saptamana 8 sau
Paclitaxel 175 mg / m2 iv în ziua 1, la fiecare 3 saptamani
Temozolamide 150-200mg/m2, zilele 1-5, repeta la 28 de zile sau
Temozolamida 75mg/m2 oral odata pe zi, zilele 1-21. Repeta la 28 de zile
Nivolumab 3 mg/kg IV la 2 saptamani; continuă până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabila sau timp de 2 ani
Pembrolizumab 200 mg IV timp de 30 de minute la 21 de zile sau 400mg IV in 30 min la 6 saptamani
Gemcitabina 1000 mg/m2 IV în zilele 1, 8, 15 la 28 de zile sau
Gemcitabina 1250 mg/m2 IV în zilele 1 și 8 la 21 zile sau
TARLATAMAB
Ciclul 1 zilele 1,8,15
Dexametazonă 8 mg (IV) cu 30 până la 60 de minute înainte de tratament
Tarlatamab 1 mg (perfuzie IV) în 250 ml clorură de sodiu 0,9% pe parcursul a 60 de minute
Ciclul 2 si ulterior zilele 1 si 15
Dexametazonă 8 mg (IV) cu 30 până la 60 de minute înainte de tratament
Tarlatamab 1 mg (perfuzie IV) în 250 ml clorură de sodiu 0,9% pe parcursul a 60 de minute
LURBINECTEDIN
Dexametazonă 8 mg (PO) cu 60 de minute înainte de chimioterapie, zilele 1,2,3
Palonosetron 0,25 mg (bolus IV) sau Osetron 8 mg IV cu 30 de minute înainte de chimioterapie, ziua 1
Lurbinectedin 3,2 mg/m2 (perfuzie IV) (Doză se limiteaza la 6,4 mg)
în 250 ml clorură de sodiu 0,9% timp de 60 de minute, ziua 1
Frecvență: la 21 de zile
Cicluri: Continuu până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă
REGIM CAV(ciclofosfamida/adriamicina/vincristina)
Premedicatie
Dexametazonă 12 mg cu 30 minute inainte de chimioterapie
Ondansetron 24 mg cu 30 minute inainte de chimioterapie
Vincristină 1,4 mg/m2 (max 2 mg) Bolus intravenos prin perfuzie intravenoasă în 50 ml clorură de sodiu 0,9% pe parcursul a 10 minute
Ciclofosfamidă 750 mg/m2 prin perfuzie intravenoasă în 250-500 ml clorură de sodiu 0,9% pe parcursul a 30 de minute.
Doxorubicină 50 mg/m2 bolus intravenos lent în brațul unui perfuzor rapid de clorură de sodiu 0,9%.
Frecvența ciclului 21 zile
Număr de cicluri 4 – 6 cicluri
CISPLATIN/IRINOTECAN
Zilele 1 si 8
Ondansetron 8mg IV cu 60 minute inainte de chimioterapie
Dexametazonă 12 mg (po) cu 60 de minute înainte de chimioterapie
Irinotecan 65 mg/m2 (perfuzie intravenoasă) în 250 ml până la 500 ml glucoză 5% timp de 90 de minute
Cisplatin 30 mg/m2 (perfuzie intravenoasă) în 1000 ml clorură de sodiu 0,9% timp de 60 de minute + 1 litru hidratare
Repeta la 21 de zile x
II.RADIOTERAPIA
Boala limitată(> T1-2, N0):
►momentul administrarii: RT concomitenta cu chimioterapia este standardul si preferata chimio-radioterapiei secventiale.
Definirea tintei: volumele tintă RT trebuie să fie definite pe baza scanarii PET si CT preterapeutice obtinute la momentul planificarii radioterapiei.
PET-CT trebuie obtinută, de preferintă, în decurs de 4 săptămâni si nu mai mult de 8 săptămâni, înainte de tratament. In mod ideal, PET-CT ar trebui sa fie obtinută în pozitia de tratament.
Doza si program:
Pentru SCLC în stadiu limitat, nu au fost stabilite doza optimă si programul de Radioterapie;
- 45 Gy in 3 saptamani (1,5 Gy de două ori de zi este superior la 45 Gy în 5 săptămâni (1,8 Gy pe zi).
- Dacă se utilizează Radioterapie o data pe zi, trebuie utilizate doze mai mari, de 60-70 Gy(2 Gy/zi).
Se recomanda radioterapie concomitenta cu chimioterapia în boala limitata.
Se administreaza 2 cure tip EP pe perioada efectuarii radioterapiei si 2 cure de chimioterapie dupa terminarea radioterapiei.
Radiochimioterapia concomitenta produce rezultate superioare fata de radiochimioterapia secventiala.
Prin adaugarea radioterapiei, supravietuirea la 2 ani si 3 ani s-a ameliorat cu 5%.
Boala extensiva:
RT toracică de consolidare este benefică pentru pacienții selectați cu ES-SCLC cu răspuns complet sau răspuns bun la terapia sistemică, în special cu boală toracică reziduală și boală metastatică extratoracică cu volum redus.
Studiul randomizat olandez CREST care a folosit RT toracică în doză modestă (30 Gy în 10 fracții) la pacienții cu ES-SCLC care au răspuns la terapia sistemică a demonstrat o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii globale la 2 ani și a supraviețuirii fără progresie la 6 luni, deși obiectivul principal definit de protocol, supraviețuirea globală la un an nu a fost îmbunătățit semnificativ.
Analiza exploratorie ulterioară a constatat că beneficiul RT toracice de consolidare este limitat la majoritatea pacienților care au avut boală toracică reziduală după terapia sistemică.
Dozarea și fracționarea RT toracice de consolidare trebuie individualizate în intervalul de 30 Gy în 10 fracțiuni zilnice.
Iradierea profilactica craniana(PCI)
Iradiere craniană profilactică(PCI)
La pacienții cu SCLC- Boala Limitata care au un răspuns bun la terapia inițială, PCI scade frecventa metastazelor cerebrale și crește supraviețuirea globală în meta-analize sau studiile clinice anterioare.
La pacienții cu ES-SCLC care au răspuns la terapia sistemică, PCI scade frecventa metastazelor cerebrale.
Un studiu randomizat realizat de Organizația Europeana pentru Cercetarea și Tratarea Cancerului (EORTC) a constatat o supraviețuire globală îmbunătățită cu PCI.
Doza preferată pentru iradierea profilactica craniana(PCI) pentru tot creierul este de 25 Gy în 10 fracții zilnice.
O cura mai scurta (de exemplu, 20 Gy în 5 fracții) poate fi adecvata la pacienți selectati cu boală în stadiu extins.
Varsta inaintata și dozele mai mari sunt cei mai predictivi factori pentru aparitia neurotoxicității cronice.
Iradierea profilactica craniana (PCI) nu este recomandata la pacienții cu status de performanță slab sau cu funcție neurocognitivă afectată.
Se administrează PCI după rezolvarea toxicităţilor acute a terapiei iniţiale.
PCI nu este recomandată la pacienții cu status de performanță slab sau funcționare neurocognitivă afectată.
Când se administreaza PCI, se ia în considerare adăugarea de memantină în timpul și după RT, care s-a dovedit că scade afectarea neurocognitivă în urma terapiei cu radiații a intregului creier(WBRT) pentru metastazele cerebrale.
Memantina este un antagonist al receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA) care poate întârzia disfuncția cognitivă la pacienții cărora li se administrează RT cerebrală.
Prin urmare, doza preferată pentru PCI este de 25 Gy în 10 fracțiuni zilnice (2,5 Gy/fracție).
Panelul NCCN SCLC consideră că o cura mai scurta de PCI poate fi adecvata (de exemplu, 20 Gy in 5 fracţii) pentru pacienţi selectaţi cu boală în stadiu extins.
PCI nu trebuie administrata concomitent cu chimioterapie.
PCI poate fi administrata după ce toxicităţile acute ale terapiei sistemice iniţiale s-au rezolvat.
Oboseala, durerile de cap și greața/vărsăturile sunt cele mai frecvente efecte toxice acute frecvente după PCI.
Metastazele cerebrale
Metastazele cerebrale au fost tratate în mod convențional cu iradierea intregului creier(WBRT); totuși, pacienți selectați cu un număr mic de metastaze pot fi tratati corespunzător cu radioterapie stereotactică (SRT)/radiochirurgie (SRS).
Doza recomandată pentru WBRT este de 30 Gy în 10 fracțiuni zilnice. Se ia în considerare adăugarea de memantină în timpul și după RT.
La pacienții care dezvoltă metastaze cerebrale după PCI, se poate lua în considerare repetarea WBRT la pacienții selecționați. Se preferă SRS, dacă este fezabil.
Iradiere paliativa pentru metastaze extracraniene:
Regimuri comune de iradiere cu fracţionarea dozei (de exemplu, 30 Gy în 10 fracţii, 20 Gy în 5 fracţii, 8 Gy în 1 fracţiune) utilizate pentru paliatia altor tumori solide sunt adecvate pentru ameliorarea metastazelor SCLC la majoritatea pacienților.
Metastaze cerebrale:
Metastazele cerebrale ar trebui sa fie tratate cu radioterapia intregului craniu (WBRT), mai degraba decat radioterapie stereotactica/radiochirurgie (SRT/SRS) deoarece acesti pacienti au tendinta de a dezvolta metastaze multiple la nivelul SNC.
La pacientii care dezvoltă metastaze cerebrale după PCI, repetarea WBRT poate fi luata în considerare la pacienti atent selectati.
SRS(radiochirurgia) poate fi, de asemenea, luata în considerare, mai ales în cazul în care a existat un interval de timp de la diagnosticul initial pana la aparitia metastazelor cerebrale si nu exista nici o boala extracraniana.
Doza recomandată pentru WBRT este de 30 Gy în 10 fractiuni zilnice.
Radioterapia paliativa este utila în ameliorarea simptomelor la pacientii cu metastaze cerebrale, osoase, sindrom de compresiune mediastinala, compresiunea maduvei spinarii.
Dozele utilizate sunt de 30 Gy în 10 fractiuni.
III. Tratamentul chirurgical este recomandat la pacientii cu boala limitata fara afectare mediastinala oculta.
SCLC stadiul I este diagnosticat în mai putin de 5% dintre pacientii cu SCLC.
Pacienti cu boală în exces de T1-2, N0 nu beneficiază de o interventie chirurgicală.
Pacientii cu SCLC, care au stadiul clinic I (T1-2, N0) după stadializarea standard, (incluzand CT a toracelui si a abdomenului superior, imagistica cerebrala si PET/CT imagistic) pot fi luati în considerare pentru rezectia chirurgicala.
Inainte de rezectie, toti pacientii trebuie să efectueze mediastinoscopie sau alte metode de stadializare mediastinală chirurgicala pentru a exclude boala ganglionara oculta.
Aceasta poate include, de asemenea, o procedură de stadializare endoscopica.
Pacienții care suferă rezecție completă trebuie tratați cu terapie sistemică postoperatorie.
Pacienți fără metastaze ganglionare trebuie tratati numai cu terapie sistemică. Pacienții cu metastaze ganglionare N2 sau N3 trebuie tratați cu terapie sistemică secvenţială şi RT mediastinală sau radiochimioterapie concomitenta.
Pacienții cu metastaze ganglionare N1 pot fi luați în considerare pentru Radioterapie mediastinala postoperatorie.
Beneficiul iradierii craiene profilactice (PCI) este neclar la pacienții care au urmat terapie definitivă pentru stadiul patologic I (T1-2a,N0,M0).
Deoarece PCI(iradierea profilactica craniana) poate imbunatati atat supravietuirea fara semne de boala cat si supravietuirea generala la pacientii cu SCLC care au răspuns complet sau partial, PCI este recomandată după chimioterapia adjuvantă la pacientii care au suferit o rezectie completa.
PCI nu este recomandată la pacientii cu status de performantă slab sau afectarea functiei neurocognitive.
EVALUAREA RĂSPUNSULUI
Boala Limitata
Dupa chimioterapie adjuvantă sau chimioterapie cu RT concomitenta pentru pacientii cu boala limitata, evaluarea raspunsului folosind CT cu contrast a toracelui, ficatului și glandei suprarenale trebuie să aibă loc numai după finalizarea terapiei inițiale. Nu se recomandă repetarea scanării în timpul tratamentului.
Pentru terapia sistemică sau terapie sistemică secvențială urmată de RT la pacienții cu boală în stadiu limitat, evaluarea răspunsului folosind CT cu contrast pentru torace, ficat și glanda suprarenala, trebuie să aibă loc după fiecare 2 cicluri de tratament sistemic si din nou la terminarea tratamentului.
Boala Extinsa[sta_anchor id=”cap10″ /]
In timpul terapiei sistemice pentru pacienții cu boala stadiu extensiv, evaluarea răspunsului folosind CT cu contrast pentru torace, ficat și glanda suprarenala ar trebui să fie efectuat după fiecare 2-3 cicluri de chimioterapie și din nou la terminarea tratamentului.
Scanarea pentru metastaze cerebrale este de asemenea, recomandata la pacienții cu boală extinsa, care au metastaze cerebrale asimptomatice și primesc tratament sistemic înainte de Radioterapia întregului creier;
RMN cerebral(de preferat) sau CT cerebral cu contrast ar trebui să fie efectuat după fiecare 2 cicluri de chimioterapie și din nou la terminarea tratamentului.
Terapia sistemică ulterioară
Evaluarea răspunsului prin CT toracic/abdomen/pelvis cu substanță de contrast ar trebui să se faca după fiecare 2-3 cicluri de terapie sistemică.
URMARIRE /SUPRAVEGHERE
CT torace/abdomen si pelvis la 2-6 luni in primii 2 ani apoi mai rar
RMN sau CT cranian cu contrast:
- la 3-4 luni in anul 1
- la 6 luni in anul 2
- apoi in functie de evolutie
PET CT nu este recomandat pentru urmarire cu excetia cazului in care CT sau RMN este contraindicat
PROGNOSTIC
Factori cu prognostic prost sunt reprezentati de:
-status de performanta 3-4
-boala extensiva
-LDH crescut(se asociaza cu volum tumoral mare)
In Boala limitata factori de prognostic bun sunt:
-genul feminin
-varsta < 70 ani
-LDH normal
-stadiul I de boala
In Boala extensiva factori de prognostic bun sunt:
-varsta tanara,
-status de performanta bun
-LDH normal
-un singur sediu de metastaza
SUPRAVIETUIREA pacientilor la 5 ani este de
- 10-20% la pacientii cu boala limitata
- 3-5% la pacientii cu boala extinsa.
SUPRAVEGHERE/ URMARIRE
Dupa recuperarea postterapie primara se recomanda:
– vizita medicala se face la 3 luni in primii 2 ani, la 6 luni in urmatorii 3-5 ani si apoi annual.
– la fiecare vizita medicala se recomanda: istoric si examen clinic, CT (torace, ficat, suprarenala), hemograma, probe ventilatorii pulmonare, biochimie, calcemie.
Daca apare un nou nodul pulmonar trebuie investigat ca pentru o noua localizare de cancer pulmonar, deoarece tumorile primare secundare sunt frecvente la pacientii care sunt vindecati de SCLC. Intreruperea fumatului trebuie incurajata la toti pacientii cu SCLC, deoarece tumori primare secundare apar mai rar la pacientii care intrerup fumatul.
Renuntarea la fumat ar trebui să fie promovată la pacientii cu SCLC si alte carcinoame neuroendocrine de grad înalt. Fostii fumători ar trebui încurajati să rămână abstinenti.
PET-CT sau MRI cranian nu sunt recomandate in urmarirea de rutina.
Bibliografie
1 Elizabeth H Baldini, MD, MPH, FASTROGregory P Kalemkerian, MD, Limited-stage small cell lung cancer: Initial management, https://www.uptodate.com/contents/limited-stage-small-cell-lung-cancer-initial-management, last updated: Jan 14, 2026.
2 Apar Kishor P. Ganti MD, Billy W Loo MD, Small cell lung, cancer NCCN Guidelines Version 2.2026, https://www.nccn.org/professionals/physician_gls/pdf/sclc.pdf
3 Christine L. Hann, Benjamin J. Drapkin, Abraham J. Wu, Natasha Rekhtman, John D. Minna, and Charles M. Rudin, Small Cell and Neuroendocrine Tumors of the Lung, in Cancer principles & practice of oncology, edited by Vincent de Vita Jr, 12th edition 2023, wolter kluwer, pp 391-422
4 Alexius John, David John McMahon, and Sanjay Popat, Thoracic Malignancies in Treatment of Cancer edited by Pat Price and Karol Sikora, eighth edtion, pp122-136
Autori: Dr. Plesan Constantin, Dr Plesan Dragos Mihai/Data 21 05 2026
